după rătăciri săgeţene, am readus-o pe Fisa acasă. ieri noapte, simţindu-i răsuflatea torcătoare lângă, m-a cuprins o panică de zile mari, aşa cum nu m-a mai vizitat niciuna până acum. torceau, lângă mine, ultimii 16-17 ani, iar Fisulina, ca singură dovadă vie "îmblănită", îmi certifica invalicabilul fapt că anii aceia au trecut şi că nimeni şi nimic nu poate schimba asta. decât moartea. dar moartea e un lucru mare şi nu trebuie să se consume cu nimicuri.
"frate, dacă zile n-avem, măcar avem minute, nu? heheeheee!" (Mugur, duminică, la telefon)
 |
| Mugur şi pianina din "camera neagră |
1 comentarii:
ioi! pianina care-a batut de mult suta de ani inca mai e, dar cam bolnava - printre altele are carii, o maladie pe cale de disparitie in era de plastic. camera nu mai e neagra, de cateva luni au renovat-o ai mei si au varuit-o, au schimbat si mobilierul, dar mi-a trecut si depresia asta, cat nu renovam si termopanam memoria inca-i bine. pe duminica!
Trimiteţi un comentariu