de trei zile sunt în "cfp" (concediu fără plată). mi-am luat/ mi s-a dat un an, ca să ajungă la toată lumea. e premiul cu care m-am încoronat după 14 ani de prestări servicii în educaţie. mă simt ca un evadat care - de data asta - urmează punctual planul făcut în celulă.

azi, de pildă, am adus monstrul care (vă!) va încălzi. are o tonă şi o cameră de ardere care înghite, dintr-o singură aprindere, o roabă cu lemne. şase omuleţi, un excavator şi o "lisă" l-au cuminţit după o oră şi ceva de manevre...

apoi, am luat drujba şi am plecat după hrană (peace will never be green). stihl und zdrang cu păcăneli de chopper. feliez, feliez, feliez...

ps un instalator îmi povesteşte că, la Nehoiu, în biserica-caderală (sic!) a oraşului, a montat un monstru şi mai şi, care abia de reuşeşte să amorţească aerul: "Păi, dacă-i înaltă de abia vezi picturile din tavan..." spune. "Cică, unul dintre pictori a căzut de pe schelă, taman când picta în vârfu' tavanului!" Colegul lui mai tânăr râde: "Cum? A crăpat în biserică?!" "Da, frate! Ana lu' Manole!" vine lămurirea. Hohote de râs.