am visat că m-a împuşcat Nicolae Ceauşescu. eram de planton, în internatul liceului "Haret", din Tulcea. intrase cu un revolver, înfuriat de nu ştiu ce dezordine în lucruri. se făcea că unii dintre cei din sala de mese erau vinovaţi, alţii nu. ţintea în ţeasta unora, zbang! zbang! tot aşa, înainta în mulţime lichidând în stânga şi-n dreapta după un criteriu neştiut. fiind aproape de mine, i-aş fi spus că "eu, de fapt, sunt dintre cei care nu..." care nu ştiu ce motiv găsisem să mă trec în tabăra celor de nelichidat. dar Ceauşescu nu m-a ascultat, ştia el ceva, ştia că mint, ştiam că ştia că mint. zbang! am mai văzut doar pardoseala, am simţit o fierinţeală în tâmple şi am murit. ştiam că murisem pentru că nu mai auzeam nimic. ştiam că aia e moartea, când nu mai simţi de niciun fel că ceilalţi mor.

m-am trezit febril, cu sentimentul că, na, asta e! mori...şi gata! până când mori, te mai plimbi pe aici, îţi faci de lucru, tai lemne, hrăneşti câinele, creşti un copil... jucării

sper ca fiul meu, la 39 de ani, să nu viseze dictatori sau balauri de-ăştia care fac sport extrem cu istoria. deşi mi-e frică de România! o altă negură AICI e atât de firesc să se instaureze ca şi fazele Lunii. 

azi mi-am luat roabă. în ultima vreme, fac achiziţii de obiecte care îmi vor schimba moartea. viaţa nu trebuie băgată prea tare în seamă, că devine irascibilă